Acest site este cofinantat din Fondul Social European prin Programul Operational Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013

Acest site este cofinantat din Fondul Social European prin Programul Operational Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013.

Investeste in oameni!

Monika Simon are 37 de ani este casatorita si are 2 copii. Locuieste in comuna Fantanele din judetul Mures. Isi iubeste enorm copii, sotul si mama. Este o femeie modesta, calma, sufletista si are zambetul pe buze permanent, indiferent de cat de obosita ar fi sau ce probleme ar avea.

La baza este contabil insa, din dragoste pentru flori, mostenita de la mama sa, a visat sa aibe propria florarie. De mica a invatat sa aibe grija de cele peste 100 de plante in ghiveci de pe balconul apartamentului din Targu Mures, unde locuia impreuna cu parintii si sora sa. De cand s-a mutat in comuna spune ca in acest mediu trebuie “sa lupti mai mult ca sa traiesti”.

“Inca de atunci spuneam imi voi deschide propria florarie candva. Iata ca au trecut ceva ani pana sa pun in practica ideea. M-am casatorit si am fost nevoita sa plec din orasul unde am locuit atatia ani. Eram angajata ca si contabil la o firma, dar a trebuit sa renunt la serviciu cand m-am mutat din oras in Fantanele. Au aparut copii si a trebuit sa imi dedic tot timpul pentru cresterea lor. Acum ca au crescut, am decis ca trebuie sa facem ceva deoarece nu puteam trai asa, doar cu un salariu (al sotului) si indemnizatia de crestere a copiilor. In tot acest timp sora mea, care acum locuieste la Londra, ma incuraja si imi spunea: “hai, hai, fa afacerea!”. M-a sustinut si financiar, dar mai ales moral. Acum sotul meu ma ajuta foarte mult. La inceput a avut teama in ceea ce priveste reusita afacerii iar in prezent este mult mai motivat, as putea spune ca se implica mai mult decat mine.”

In anul 2010 Monika a deschis floraria in propria curte. Doi ani a functionat asa pana de curand, cand prin forte financiare proprii, a mutat afacerea intr-o zona centrala, cu speranta ca va atrage si mai multi clienti. A construit pe un spatiu pe care l-a obtinut cu greu de la fosta Cooperativa si a investit peste 10.000 de lei intr-o cabanuta de lemn, chiar vis-à-vis de Primarie.

“Doi ani am lucrat acolo, acasa, cum am putut. Primeam comenzi pentru petreceri private, nunti, botezuri, aniversari sau sarbatori. Clientii erau din zona, de langa casa. Acum, cu mutarea in centru la soseaua principala, speram ca vor veni si din alte zone ale localitatii, chiar si din altele invecinate. Facem si livrari la domiciliu, daca ni se cere. Numai asa ne pastram clientii. Clientii pe care ii aveam cand eram acasa au ramas fideli. Vin si la florarie, chiar daca este 1 km de mers pe jos pana aici.”

La un an dupa deschiderea afacerii, Monika, a aflat de la o cunostinta care lucreaza la scoala din sat ca se fac inscrieri pentru cursul de florar-decorator organizat in cadrul proiectului derulat de Asociatia Femeilor si Familiilor din Mediul Rural - “Combaterea discriminarii si cresterea potentialului de angajare a femeilor din mediul rural”.

“Am fost nespus de bucuroasa atunci cand am aflat de acest proiect si de curs. Nu aveam calificare in domeniul in care aveam afacerea, prin urmare, a fost exact ceea ce eu aveam nevoie. Orele teoretice, dar si cele practice s-au desfasurat intr-o sala din cadrul scolii. Am fost destul de multe in grupa, 19 femei. Cursul m-a ajutat mult in teorie pt ca sunt lucruri de baza pe care trebuie sa le stii. Am invatat cum sa facem un buchet, cum sa facem un aranjament pentru o masa festiva. Inainte de acest curs ma foloseam si de internet insa, nu stiam exact ce sa caut, unde sa caut. Imi aduc aminte mereu de ce ne sfatuia profesorul si acum chiar aplic intocmai.”

Chiar si acum, avand propria afacere, lucrurile nu sunt chiar asa cum isi doreste ea, dar spera intr-un viitor mai bun subliniind ca nu va renunta indiferent ce probleme ar aparea. Pentru Monika cel mai dificil lucru este aprovizionarea. Lipsa unui autovehicul personal ii ingreuneaza mult viata de mic antreprenor. Este nevoita sa apaleze la vecini, prieteni, rude sau chiar la necunoscuti pentru a-si aproviziona floraria. “Cu aprovizionarea este foarte greu. Incerc sa gasesc agenti. Momentan ma ajuta cateva cunostinte apropiate, dar mai recurg si la alte “metode”. Daca vad o masina care trece prin fata magazinului, cu reclama si cu numar de telefon pe ea, notez numarul si ii sun apoi sa ii intreb ce marfa transporta si daca ma pot ajuta sa imi aduca si mie florile, in drumul lor. Uneori ma descurc si cu transportul in comun. Nu vreau sa insist la prieteni si sa nu fac din asta un obicei. Marfa o aduc din Targu Mures si Odorheiul Secuiesc. Stiu ca mai exista un en gros la Sovata. Voi merge si acolo sa vad despre ce este vorba.”

Sunt perioade cand Monika nu poate face fata numeroaselor comenzi si atunci apeleaza la ajutorul mamei. “Este foarte priceputa mai ales cand este vorba de buchetele speciale, cum sunt cele de mireasa. De la ea am mostenit simtul estetic si creativitatea.”

Nu vrea sa se opreasca aici si viseaza sa extinda spatiul actualei florarii, sa diversifice varietatea de flori pe care le comercializeaza, sa deschida o a doua florarie in alta localitate si de ce nu, o mica sera. “Imi doresc sa am multe flori, variate, din care clientii sa poata alege. Sa fie diversificate, altfel nu se justifica banii. Poti ramane cu produsele un an pe raft. Imi mai doresc sa ajung la festivaluri de flori. Sunt multe in Ungaria. In centrul orasului Targu Mures primavara, o data pe an, la finalul unei saptamani sunt expuse flori si decoratiuni. As vrea sa ajung sa vad cum se prezinta si altii. Inveti foarte mult. Incerc sa ma informez pe cat posibil asupra noutatilor in domeniu si sa le adopt si eu. Daca ramai cu ce ai facut acum 2 - 3 ani, nu reusesti sa faci mare lucru.”

Mama fiind si totodata stiind din proprie experienta cat de greu este sa cresti un copil, mai ales cand traiesti in mediul rural, Monika ajuta neconditionat o familie de oameni saraci, asa cum poate si cum isi permite. “Sunt cateva familii pe care le ajut, dar fara a sti copiii. Chiar unul dintre copii este bolnav si il ajut fara sa stie. Le dau ce am si eu in gradina, legume, fructe, ii ajut si financiar, pe cat pot, mai ales cand incepe scoala. Daca as putea sa am eu “acea normalitate” atunci as vrea sa ajut mai mult oamenii. Eu incerc sa ajut oamenii fara a cere ceva in schimb.

Pentru Monika, un trai normal inseamna sa isi poata plati facturile si sa nu se mai gandeasca a doua zi cu ce cumpara painea. “Nu imi doresc un plus, dar sa am din ce plati facturile si mancarea pentru familie. Esti mai linistit, nu esti stresat si ai mai multa rabdare pentru copii si familie. Imi doresc bani. Daca ai bani, ai de unde cumpara, pentru ca ai de unde alege. Daca ai bani poti sa construiesti sau sa mergi la un festival sau o expozitie mai mare.”

Acum afacerea merge bine si numarul de clienti a crescut simtitor. Poate acorda mai mult timp copiilor, chiar daca uneori, cand are multe comenzi este nevoita sa ii ia la florarie, mai ales pe cel mic. “Chiar si asa cu afacerea proprie, am un program incarcat, mai ales cand sunt sarbatori sau aniversari. Suntem nevoiti sa stam de dimineata pana seara, dar cu toate acestea iti poti face cum vrei programul. Sa fiu seful meu, asta am vrut. Am si eu idei, stiu si eu ce sa fac si cum sa fac. Mi-am dorit sa fac o afacere si am reusit. Am doi copii si cand ma gandesc cat de greu este sa iti gasesti un loc de munca, ma gandesc ca le pot asigura un viitor, mai ales fetei mele. Ca femeie nu trebuie sa fii neaparat casnica. Nu spun ca nu este bine. Si eu stau cat pot de mult cu copii, dar trebuie sa ai si tu un vis pe care trebuie sa il realizezi, nu neaparat o afacere. Este bine sa faci ceva intr-un domeniu care iti place. Mama mea imi spunea mereu ca trebuie sa invat ca sa pot avea mai multe sanse. In viitor doresc sa fac aranjamente pentru nunti, decoratiuni si tot ceea ce includ pregatirile pentru astfel de evenimente sau pentru festivaluri. In fiecare an, in oras exista diverse manifestari. As vrea sa fac o decoratiune pentru scena, sa vada toata lumea ce stiu sa fac.”

In cuvinte oprimiste a incheiat Monika discutia, o femeie ambitioasa care stie ca viitorul ei va fi asa cum si l-a dorit si ca nu va mai trece mult timp pana cand, scenele de spectacol vor fi “imbogatite cu flori” de mainile ei.




Pentru informatii detaliate despre celelalte programe cofinantate de Uniunea Europeana, va invitam sa vizitati www.fonduri-ue.ro.

Continutul acestui material nu reprezinta in mod obligatoriu pozitia oficiala a Uniunii Europene sau a Guvernului Romaniei.